Cine nu este obligat sa utilizeze casa de marcat
Publicat la 13.12.2017
Regimul utilizarii caselor de marcat este stabilit de OUG 28/1999 (r) care in articolul 1 nominalizeaza entitatile care sunt obligate sa emita bon fiscal cu case de marcat:
Art. 1
(1) Operatorii economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sauprin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
(2) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1), denumiţi în continuare utilizatori, au obligaţia să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale şi să le înmâneze clienţilor. La solicitarea clienţilor, utilizatorii vor elibera acestora şi factura.
In 20 noiembrie 2017 au aparut in Monitorul Oficial Normele de aplicare a acestei OUG, care definesc conceptul de “operatori economici obligati sa utilizeze casa de marcat “ astfel:
Art. 1
(1) În sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare ordonanţă de urgenţă, prin operatori economici se înţelege persoanele fizice şi juridice, întreprinderile familiale, precum şi orice alte entităţi, cu excepţia instituţiilor publice, care încasează, pe teritoriul României, inclusiv în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar, de la persoane fizice sau juridice, contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie.
Art. 4. – Norme metodologice
În sensul art. 1 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, prin livrări de bunuri cu
amănuntul şi prestări de servicii direct către populaţie se înţelege acele activităţi
desfăşurate cu caracter permanent sau sezonier. Nu intră în această categorie
livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate ocazional, direct către
populaţie, de către operatorii economici, alţii decât comercianţii cu amănuntul.
Prin comerţ ocazional se înţelege actele de comerţ cu caracter întâmplător,
efectuate pe durată limitată de timp cu ocazia unor târguri, saloane, sărbători cu
caracter laic, expoziţii cu vânzare, precum şi livrările de bunuri către proprii
angajaţi pentru uzul propriu.”
- Exceptiile de la obligatia utilizarii caselor de marcat apar in aceeasi OUG 28/1999 (r) dar si in recentele sale Norme de aplicare si sunt cuprinse in documentul atasat.
